Împrăștiat în istorie

Salut,

     M-am gândit să scriu un articol despre un loc în care am fost de curând, și asta pentru ca mie mi-a plăcut foarte mult și sunt sigur că sunt printre voi oameni care vor aprecia acest loc cel puțin la fel de mult ca și mine. Un loc în care o să simțiți că vă pierdeți prin istorie. 

     Știți că sunt oameni pasionați de istorie, care colectează diferite obiecte, bucăți de istorie, doar pentru că le place. Unii se reduc la chestii de mici dimensiuni, cum ar fi timbrele, monezile, sau scrisori trimise de cavaleri sau principi care au reușit sau nu să ajungă la destinatar. Alții aleg sa culeagă piese care au ajutat la modelarea istoriei prin forță brută, piese precum arme, săbii, scuturi sau armuri. Și sunt și mai mulți cei care au garaje pline de mașini clasice, diferite mărci, modele și dimensiuni.

     Dar toate astea le poți găsi undeva expuse. Vreau să zic că te duci, le vezi, faci o poză cu ele și apoi pleci acasă. Dar cum ar fi să poți pleca dintr-un astfel de loc împreună cu o astfel de bucățică de istorie? Cum ar fi ca în loc de o poză pe telefon cu tine și o pușcă în mână să fie doar o imagine cu tine, dar care să transmită mult mai mult? Ți-am stârnit curiozitatea, nu-i așa?

     De puțin timp am aflat de la Madalina (aka skivomady.ro.) că există în București un studio foto ceva mai special. Un studio foto care încearcă să te transpună undeva prin anii 1850 încă de când faci primii pași înăuntru. Mi-am dat seama din start că vreau să ajung acolo pentru a vedea asta cu ochii mei și pentru a trăi experiența pe pielea mea. Și asta am făcut. Tot ce trebuie să faci este să dai like paginii Studio Foto Ambrotipescu, să lași un mesaj cu ziua în care ai dori să ajungi, iar Paul, un tip foarte tare o să te ajute cu orice informație mai simți că ai nevoie.

     Totuși, o să vă prezint și eu un pic din experiența mea acolo. Când mi-am dat seama că e un loc în care vreau să ajung, știam că vreau să o iau și pe Anca. Așa că i-am spus că vom merge într-un loc tare, fără să îi zic nimic mai mult, să fie totul o surpriză. Și a fost. Chiar și pe mine, deși știam ce ar trebui să găsesc acolo, m-a lăsat cu gura căscată. Paul ne-a primit pe o muzică redată de un pick-up, printre multitudinea de “aparate” foto din respectiva încăpere.

Pick-Up-ul și câteva modele la "uscat"

     Nu face treaba asta de multă vreme, doar din septembrie, iar studio-ul este (pentru moment) o garsonieră pe bvd. Magheru, modificată astfel încât să îl ajute să își desfășoare treaba. În prezent deține patru astfel de camere foto, fiecare cu povestea ei. Cea mai recent achiziționată este și cea mai “bătrână” dintre ele, obiectivul ei împlinind prin august 100 de ani (conform datei de fabricație marcată pe el). Încă nu este folosită în “producție”, Paul spunând că încă face teste cu ea, și că de asemenea mai trebuie recondiționată puțin.

     Singurul lucru din încăpere care te face să îți dai seama că nu ai fost transportat subit în trecut sunt lămpile folosite pentru capturarea imaginilor. Pentru ca timpul de expunere să nu depășească 7-10 secunde la fotografierea unui portret (e greu să stai prea mult timp complet nemișcat) este necesară lumină din abundență, iar lămpile moderne fac față fără probleme. Dar și acestea vor fi înlocuite într-un viitor apropiat cu ceva care să ofere aceeași senzație de “pierdut în istorie”.

     Ședința foto decurge ca una normală, excepție făcând faptul că se poate face o poză la câteva minute, asta în cazul în care vrei să faci mai multe poze, sau ai ieșit mișcat din cauza timpului de expunere prelungit. Rezultatul apare după puțină prelucrare pe o bucată de sticlă care trebuie lăsată la uscat. Iar acea bucată de sticlă va deveni propria ta bucățică de istorie.

     Așa că, fără să mă mai lungesc mai mult decât am făcut-o deja, vă recomand să îi faceți o vizită pentru că sigur nu o să regretați. Dacă aveți și o oarecare pasiune pentru istorie, fotografie sau istoria fotografiei, cu atât mai mult veți fi plăcut surprinși. Până atunci, dați un check paginii de mai sus, pentru a vedea câteva exemple, și un like pentru că merită!

De aici spre tine,

Sebi