S.T.A.R.T. 1027 - o altă perspectivă
Salut,
Mă chinui de ceva vreme să scriu articolul ăsta. Și asta pentru că e destul de greu să exprimi în cuvinte multitudinea de întâmplări, sentimente, idei și tot ceea ce a însemnat și înseamnă START. Dar o să încerc totuși să o fac, pentru că știu că asta o să mă facă atât pe mine ca scriitor al poveștii să mă simt mai bine retrăind momente de acolo, cât și pe tine (considerând că cel mai probabil ai ajuns pe blog după ce ți-am dat eu linkul și am zis "Hei, am scris despre START", iar tu ai fost parte din organizare sau chiar participant**), și o să ne bucurăm amândoi și o să ne și motiveze să facem în așa fel încât într-un viitor nu prea îndepartat să ne reîntâlnim.
** - ăsta e motivul pentru care nici nu o să mă chinui să explic ce reprezintă S.T.A.R.T., dar dacă chiar ești curios, poți da click pe nume și o să ajungi pe pagina oficiala ASMI unde e prezentat pe larg proiectul (sau pe poză și ajungi pe pagina de facebook)
Probabil te întrebi "De ce <<o altă perspectivă>>?". Și dacă nu o făceai, acum te-am făcut mai mult sau mai puțin curios. Well, deși eu voiam să scriu acest articol cam de când s-a terminat proiectul, nu am reușit să fac acest lucru, iar Alisa mi-a luat-o înainte cu articolul ei. Însă ea descrie experiența din punctul de vedere al unui participant. Eu nu am fost participant la acest proiect, și nu aș putea spune nici că am fost prea mult parte din organizare. Asta pentru că job-ul nu mi-a permis să o fac atât cât mi-am dorit. Totuși am reușit să îmi rup din timpul liber astfel încât să ajut cu câte puțin în zilele de desfășurare a taberei.
Organizarea unui astfel de proiect începe cu ceva timp înainte, pentru că sunt multe aspecte care trebuiesc rezolvate: sponsori, locații, traineri/mentori, promovare, selectarea participanților, etc. Iar ceea ce pare a fi proiectul propriu-zis, cele câteva zile de tabără reprezintă doar o mică parte din toată această alergătură. Meritul pentru toată această perioadă organizatorică îl au membrii asociației, care duc mai departe ceea ce și noi am făcut prin anii 1-2 de facultate (noi însemnând bătrânii din generația mea sau chiar și mai mari). Și pentru asta, îți spun sincer, sunt chiar mândru de ei, știind că la un moment dat am luat și eu parte la creșterea lor în asociație.
Dar începând cu prima zi de tabără propriu-zisă (a doua zi după venirea majorității dintre ei), seara după muncă am început și eu să apar. În principiu seara era rost doar de distracție, râsete, glume, socializare. Dar întotdeauna se mai găsește câte ceva de făcut, indiferent de oră sau locație. Timp în care participanții încă luau parte la traininguri sau se ocupau de implementarea ideilor lor. Este foarte interesant, după o zi plină să îi vezi cum ajung rupți de oboseală, să se chinuie să iți povestească ce au aflat nou sau ce știau deja și cum se pot folosi de aceste idei, dar apoi pregătindu-ne de "after-work distracție" oboseala începea să dispară și îi vedeai mai energici decât dimineața.
Pe scurt, în câteva rânduri, a fost așa:. În prima seara (miercuri), după traininguri, mințile au fost încinse la un quizz night (echipa SOS ftw - Seb și Ovi, vă salut!), unde pe lângă întrebări/răspunsuri, puteai să începi să îți faci o idee despre oameni, cât țin la glume, cât se atacă dacă nu se întâmpla ceva cum vor ei, cum lucrează în echipă.. chestii generale. A doua seară a fost un "Garden Party" - primul pentru mine de acest fel; nu zic, am mai băut în grădini, dar nu atât de organizat. Am făcut o mică petrecere în aer liber, pături pe jos, niște torțe și o boxă și atmosfera s-a încins destul de tare. Mai că îmi venea să plec la muncă direct de acolo (dar am reușit să mă conving să nu o fac, pentru că eul de a doua zi ar fi regretat din plin).
A treia seară, vineri, după ce oamenii s-au mai ocupat de implementarea ideii lor iar eu am încercat să mă recuperez pe cât posibil pe la muncă, a urmat o bătaie. Un război. Lasertag. Probabil una din cele mai tari chestii pe care le poți face în București (deci recomand dacă nu ai făcut-o deja). Două runde de câte 20 de minute în care ne-am alergat, împușcat și... ascuns pe după ziduri. (voiam să zic "spart dinții", dar m-am abținut). A patra zi, sâmbătă, a fost mai plină și pentru mine. De dimineață oamenii și-au prezentat ideile către juriu iar noi ne-am asigurat că totul decurge cum trebuie. A fost momentul în care am văzut ideile lor și pot spune că încă o data m-am simțit mândru că fac parte din oamenii care au reușit să facă încă o ediție de succes a acestui proiect. Mândru că am reușit din nou să aducem la un loc niște oameni așa frumoși cu idei atât de bune.
Bineînțeles că nu se putea încheia proiectul fără o petrecere pe bune, deci noaptea am pierdut-o prin centrul vechi, într-un party organizat. Deși părea că noaptea se va termina pe la cinci, când metroul prindea viață, mi-am dat seama că nu mă mai înșelasem de mult atât de tare. Cu metroul am ajuns în Grozăvești, unde am continuat cu "o continuare" a Garden Party-ului de cu doua seri înainte. Rupți de oboseală fiind, nu am întins-o prea tare, și după ce mi-am dat seama că aș putea să dorm ceva mai bine la mine în pat decât pe o pătură acolo, m-am pornit spre casă. Spre seara urma să mă întorc, deci nu am pierdut prea mult.
Acum, uitându-mă la poze și aducându-mi aminte momete, îmi confirm că am cunoscut niște oameni frumoși, oameni cu care mă bucur că am devenit prieten și oameni cu care aștept să mă revăd, să mai râdem la o bere. Îmi confirm de asemenea ceva ce știam de mult, și anume că ASMI-ul este mai mult decât o adunătură de oameni care încearcă să facă ceva. Este o familie care face ceva! Și mai pot să spun, și nu cred că o să mă contrazică cineva, că după ce ai depus multă muncă, poate ai avut neînțelegeri cu alții cu care ar fi trebuit sa te ajuți, poate niste idei s-au bătut cap în cap sau poate ceva nu s-a întâmplat așa cum te-ai fi așteptat sau ți-ai fi dorit, după toate prin care ai trecut pe parcursul organizării unui astfel de proiect, momentul în care se termină și îi vezi pe oamenii ăia foarte bucuroși și impresionați de experiență și care îți mulțumesc în diferite moduri pentru ce ai făcut acolo te face să îți dai seama că totul a meritat. Că ai repeta toate astea doar pentru a îi vedea pe ei cum se simt bine și cum fața lor exprimă mulțumire, blândețe și prietenie.
Și da, cred că există un lucru care ar fi putut face această experiență mai frumoasă. De fapt nu un lucru, ci o persoană. Și ar fi făcut experiența mai frumoasă cel puțin pentru mine. Este o persoană care acum probabil că citește asta pe undeva prin Moldova și se gândește la mine așa cum și eu mă gândesc la ea. Puup!
Ah, și aștept în comentarii părerea voastră, cum vi s-a părut vouă, cei care ați trecut prin asta, această experiență. Orice chestie care v-a atras atenția sau pe care vreți să o menționați. Pentru că sigur exista ceva ce ar trebui menționat și eu nu am făcut-o!
Organizarea unui astfel de proiect începe cu ceva timp înainte, pentru că sunt multe aspecte care trebuiesc rezolvate: sponsori, locații, traineri/mentori, promovare, selectarea participanților, etc. Iar ceea ce pare a fi proiectul propriu-zis, cele câteva zile de tabără reprezintă doar o mică parte din toată această alergătură. Meritul pentru toată această perioadă organizatorică îl au membrii asociației, care duc mai departe ceea ce și noi am făcut prin anii 1-2 de facultate (noi însemnând bătrânii din generația mea sau chiar și mai mari). Și pentru asta, îți spun sincer, sunt chiar mândru de ei, știind că la un moment dat am luat și eu parte la creșterea lor în asociație.
Dar începând cu prima zi de tabără propriu-zisă (a doua zi după venirea majorității dintre ei), seara după muncă am început și eu să apar. În principiu seara era rost doar de distracție, râsete, glume, socializare. Dar întotdeauna se mai găsește câte ceva de făcut, indiferent de oră sau locație. Timp în care participanții încă luau parte la traininguri sau se ocupau de implementarea ideilor lor. Este foarte interesant, după o zi plină să îi vezi cum ajung rupți de oboseală, să se chinuie să iți povestească ce au aflat nou sau ce știau deja și cum se pot folosi de aceste idei, dar apoi pregătindu-ne de "after-work distracție" oboseala începea să dispară și îi vedeai mai energici decât dimineața.
Pe scurt, în câteva rânduri, a fost așa:. În prima seara (miercuri), după traininguri, mințile au fost încinse la un quizz night (echipa SOS ftw - Seb și Ovi, vă salut!), unde pe lângă întrebări/răspunsuri, puteai să începi să îți faci o idee despre oameni, cât țin la glume, cât se atacă dacă nu se întâmpla ceva cum vor ei, cum lucrează în echipă.. chestii generale. A doua seară a fost un "Garden Party" - primul pentru mine de acest fel; nu zic, am mai băut în grădini, dar nu atât de organizat. Am făcut o mică petrecere în aer liber, pături pe jos, niște torțe și o boxă și atmosfera s-a încins destul de tare. Mai că îmi venea să plec la muncă direct de acolo (dar am reușit să mă conving să nu o fac, pentru că eul de a doua zi ar fi regretat din plin).
A treia seară, vineri, după ce oamenii s-au mai ocupat de implementarea ideii lor iar eu am încercat să mă recuperez pe cât posibil pe la muncă, a urmat o bătaie. Un război. Lasertag. Probabil una din cele mai tari chestii pe care le poți face în București (deci recomand dacă nu ai făcut-o deja). Două runde de câte 20 de minute în care ne-am alergat, împușcat și... ascuns pe după ziduri. (voiam să zic "spart dinții", dar m-am abținut). A patra zi, sâmbătă, a fost mai plină și pentru mine. De dimineață oamenii și-au prezentat ideile către juriu iar noi ne-am asigurat că totul decurge cum trebuie. A fost momentul în care am văzut ideile lor și pot spune că încă o data m-am simțit mândru că fac parte din oamenii care au reușit să facă încă o ediție de succes a acestui proiect. Mândru că am reușit din nou să aducem la un loc niște oameni așa frumoși cu idei atât de bune.
Bineînțeles că nu se putea încheia proiectul fără o petrecere pe bune, deci noaptea am pierdut-o prin centrul vechi, într-un party organizat. Deși părea că noaptea se va termina pe la cinci, când metroul prindea viață, mi-am dat seama că nu mă mai înșelasem de mult atât de tare. Cu metroul am ajuns în Grozăvești, unde am continuat cu "o continuare" a Garden Party-ului de cu doua seri înainte. Rupți de oboseală fiind, nu am întins-o prea tare, și după ce mi-am dat seama că aș putea să dorm ceva mai bine la mine în pat decât pe o pătură acolo, m-am pornit spre casă. Spre seara urma să mă întorc, deci nu am pierdut prea mult.
Acum, uitându-mă la poze și aducându-mi aminte momete, îmi confirm că am cunoscut niște oameni frumoși, oameni cu care mă bucur că am devenit prieten și oameni cu care aștept să mă revăd, să mai râdem la o bere. Îmi confirm de asemenea ceva ce știam de mult, și anume că ASMI-ul este mai mult decât o adunătură de oameni care încearcă să facă ceva. Este o familie care face ceva! Și mai pot să spun, și nu cred că o să mă contrazică cineva, că după ce ai depus multă muncă, poate ai avut neînțelegeri cu alții cu care ar fi trebuit sa te ajuți, poate niste idei s-au bătut cap în cap sau poate ceva nu s-a întâmplat așa cum te-ai fi așteptat sau ți-ai fi dorit, după toate prin care ai trecut pe parcursul organizării unui astfel de proiect, momentul în care se termină și îi vezi pe oamenii ăia foarte bucuroși și impresionați de experiență și care îți mulțumesc în diferite moduri pentru ce ai făcut acolo te face să îți dai seama că totul a meritat. Că ai repeta toate astea doar pentru a îi vedea pe ei cum se simt bine și cum fața lor exprimă mulțumire, blândețe și prietenie.
Și da, cred că există un lucru care ar fi putut face această experiență mai frumoasă. De fapt nu un lucru, ci o persoană. Și ar fi făcut experiența mai frumoasă cel puțin pentru mine. Este o persoană care acum probabil că citește asta pe undeva prin Moldova și se gândește la mine așa cum și eu mă gândesc la ea. Puup!
Ah, și aștept în comentarii părerea voastră, cum vi s-a părut vouă, cei care ați trecut prin asta, această experiență. Orice chestie care v-a atras atenția sau pe care vreți să o menționați. Pentru că sigur exista ceva ce ar trebui menționat și eu nu am făcut-o!
Cam atât pentru azi,
Sebi
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasă-mi părerea ta