AWAKE - o experiență complet nouă... pentru noi

Salut,

     Mă chinui de ceva timp să scriu articolul ăsta. Din păcate am stat foarte prost cu timpul în ultima vreme și nu prea am avut când să scriu. Nu am prea avut timp din cauza unor probleme pe la facultate ce trebuiau rezolvate, dar și pentru că am început să lucrez la un proiect personal (despre care o să mai postez chestii pe măsură ce îl construiesc) pentru care m-am apucat de învățat Python. Dar o să încerc acum să recuperez timpul pierdut și să îndes aici cât mai multe chestii în cât de puține cuvinte, ca să nu iasă un articol de un km.

     Pe la începutul lunii (1-2-3 septembrie) am fost la AWAKE, un festival de muzică electronică ce cuprinde și multe alte activități. Ceva în genul Untold sau Electric Castle, doar că unul nou, anul acesta fiind prima ediție. Pentru mine și Anca a fost prima dată când am fost la un astfel de festival, dar acum învățați fiind, abia așteptăm la anul să mergem din nou. Dar până atunci mai e destulă vreme, deci momentan o să vorbesc de chestii întâmplate.

     Nu mai știu exact de la cine am aflat despre acest festival, dar când am aflat a ajuns la noi și un formular pentru înscriere ca voluntar la festival. Dacă sunt printre voi care nu știau, atunci da, puștii ăia care pun brățările, le verifică și mai fac chestii pe acolo sunt voluntari, nu sunt plătiți. De fapt sunt și răsplătiți prin accesul la festival în afara orelor în care au câte ceva de făcut. Am completat și noi formularul acela și l-am trimis în speranța că o sa ne selecteze și o să mergem acolo să ne distrăm cu ceilalți voluntari pe care o să îi întâlnim.

     Dar cum nu mereu planurile ies așa cum ți le faci, am primit un răspuns negativ din partea organizatorilor și am fost puțin dezamăgiți. Totuși, o prietenă a fost acceptată, deci ne-am bucurat pentru ea și am felicitat-o, iar la scurt timp după (surpriză) a aflat că are un număr de bilete la preț redus pe care le poate oferi prietenilor și bineînțeles că am profitat de această ocazie și am luat abonament pentru toate zilele de festival și camping. Deci două chestii noi pentru noi dintr-o lovitura: festival de genul și dormit la cort.

     Am plecat din București vineri seara, cu înca două prietene cu mașina. Ăsta a fost planul de back-up. Planul inițial era să plecăm joi noaptea cu trenul și să ajungem acolo vineri dimineață ca să avem timp să montăm cortul și să ne mai învârtim prin zona de festival să vedem ce e pe acolo. Totuși CFR avea să ne facă o surpriza, și ne-a dat biletele cu o dată greșită. E o poveste ceva mai încurcată: noi voiam să plecam pe 31 august noaptea, mergeam pana la Miercurea Ciuc unde trebuia sa pierdem vreo două ore, iar apoi pe 1 septembrie dimineața, pe la vreo 2-3:00 aveam trenul spre Gornești. Pe bilet, în partea de sus era trecut trenul al doilea, dar nu am sesizat asta decât cand am ajuns în gară. Aparent noi am primit bilete pentru data de 30 august, cu legatura pe 31 august... Puțină dezamăgire în seara aceea, câțiva nervi făcuți, dar nu am avut cum să o dregem, așa că ne-am întors acasă. Colegii de apartament au fost surprinse să ne vadă acasă, dar am stat la vorbă până spre dimineață, stabilind deja că o sa mergem cu mașina.

     Privind situatia din altă perspectivă, ne-am dat seama (eu și Anca) că probabil a fost mai bine așa. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu am fi pierdut noaptea cu colegii de apartament râzând destul de mult, și sunt sigur că și drumul ar fi fost, pe lângă lung, foarte plictisitor. Când mai ai încă doi prieteni lângă tine, situația se schimbă, și totul se transformă în glume continue.

     Am ajuns la destinație destul de târziu (habar nu am cât era ceasul) și ne-am pus pe montat corturile, ca mai apoi să ne putem plimba fără griji prin zonă. Am avut două corturi, fiecare cu câte două persoane în ele. După ce le-am montat prima dată (impropriu spus prima dată, pentru că fiecare și l-a montat și demontat de cel puțin două ori pentru că nu se așeza bine) ne-am dat seama ca sunt prea apropiate intre ele. Intrarile erau față în față, iar distanța dintre corturi nu putea permite nici unui câine de dimensiuni medii spre mici să treacă. Nu ne-am mai chinuit să le demontăm și am profitat de faptul că unul dintre corturi era mai fix și nu depindea de țărușii înfipți, așa că l-am luat cu totul pe sus și l-am mutat suficient cât să putem intra fiecare în cort fără chin.

     După asta ne-am plimbat puțin prin festival să vedem ce locații sunt și ce se întâmpla, apoi ne-am băgat la somn. Frigul din prima noapte s-a resimțit destul de tare, probabil și pentru că am montat corturile seara și nu a bătut niciun fel de cacldură în ele, deci a trebuit să ne "înfofolim" bine în sacii de dormit ca să nu îl simțim. După ce am adormit (cel puțin eu), nu am mai știut de nimic ce se întâmplă în jurul meu. Dimineața când m-am trezit am văzut o imagine pe care abia aștept să o mai văd. O mare de corturi se întindea pe lângă noi. A fost și momentul în care mi-am dat seama că nu am mai văzut atât de mulți oameni care să se spele pe dinți în același timp și loc.

     Despre felul în care a decurs festivalul nu o să vă zic prea multe ca să nu stric plăcerea dacă aveți de gând să mergeți pe viitor. Muzică bună, oameni faini peste tot (nu mulți beți, cred că puțini cu chef de scandal, pentru că noi nu am întâlnit niciunul), multe activități, în afara statului în fața scenelor: cățărat pe panou, tras cu arcul, zona de relaxare cu biblioteci cu cărți, zone de socializare și stat la o cafea cu organizatorii, cinematograf în aer liber, jocuri în VR, zone de socializare cu prize pentru încărcat telefoanele (în afara de cutiile în care îți puteai lăsa telefonul/bateria încuiate), tiroliană, fusball cu oameni, volei și altele pe care nu mi le amintesc.

     

     În a treia zi, de dimineață am strâns corturile și bagajele ca să scăpăm de o grijă și am zis să profităm de ce mai puteam face pe acolo. Mai pe după-masă vremea nu a mai fost așa bună. Ba chiar, la un moment dat a început să plouă destul de tare și ne-am retras spre mașină unde am și dormit ceva timp. 

     După ploaie am ieșit și noi din carapace și ne-am mai plimbat prin zona festivalului. Am stat la concert la Subcarpați, am mai profitat de chestiile care se mai puteau face pe vreme mai urâtă și ne-am mai plimbat. Spre seară, la concert la Șuie Paparude se adunase destul de multă lume, și în timp ce cântau a început ploaia, dar nu a plecat nimeni. Ăsta e un lucru care mi-a plăcut. Am rămas acolo și am cântat cu ei, și am dansat, chiar daca în jurul nostru ploua destul de bine. Pelerinele au făcut (mai mult sau mai puțin) față.

      Drumul de întoarcere a fost destul de liniștit, Anca și o prietenă au dormit, iar eu cu tipa care conducea am stat de vorbă, am mai râs la glume proaste (de la oboseală) și am mai râs și de felul în care dormeau fetele. Per total, cuvintele astea reprezintă doar o frântură din experiența în sine, dar v-ați prins voi.

     Voiam să scriu articolul ăsta de atunci, ca să fie de actualitate, dar e bine că l-am scris și acum, pentru că, uitându-ma prin poze, am retrăit momentele alea, și asta nu a făcut altceva decât să îmi sporească nerăbdarea pentru următoarea experiență de genul.

Cam atât pentru acum,

Sebi