Pe la "englezia"
Salut,
Nu a trecut prea mult timp de la ultima mea postare aici, nu e așa? Chiar mai puțin de o lună și deja vin cu una nouă. Îmi place asta, ar trebui să o fac mai des. Cred că am mai zis asta, și tind să cred că într-o zi chiar o să îmi iasă. Dar acum să revenim la ale mele - ideea inițială a acestei postări - recenta plimbare la englezi pe care am făcut-o cu Anca.
În cazul în care mă urmarești pe Instagram (dacă nu o faci, ai putea), cel mai probabil ai văzut nenumăratele story-uri pe care le-am pus de acolo, sau cele două poze care au ajuns și pe Facebook pe pagină. M-am gândit să nu pun mai multe ca să pot pune și aici câteva (iar restul să rămână doar pentru mine).
Se zice că vacanțele spontane sunt cele mai reușite. Și sunt total de-acord cu asta: o vacanță la munte sau la mare iese foarte bine atunci când decizi să o faci cu una - maxim două zile înainte. Știu asta mai ales din experiență. Dar de data asta nu a fost cazul. Tind să cred că o excursie ceva mai mare, mai departe, implică niște planificări în prealabil. Dar de asemenea tind să cred că asta depinde doar de banii pe care ești dispus să îi cheltui pe o astfel de excursie.
Sunt destul de sigur că poți pleca într-o altă țară mâine dacă te decizi astăzi, atâta timp cât ești dispus să plătești un bilet de avion mai scump, atâta timp cât nu te deranjează prea mult o cazare scumpă găsită pe loc. Pentru că de găsit locuri de vizitat și activități de făcut te poți interesa și peste noapte sau chiar acolo, alocându-ți vreo oră ca să faci un plan în mare.
Dar noi am vrut o vacanță plăcută, dar și accesibilă. Și astfel biletele de avion au fost cumpărate cu vreo trei-patru luni înainte, cu vreo două luni înainte cumpărasem și bilete la principalele atracții turistice la care voiam să mergem și cu câteva săptămâni înainte ne-am și făcut un plan despre obiectivele pe care ne doream să le vizităm, ordinea în care să o facem și împărțirea pe zile și zone a Londrei.
Am fost foarte nerăbdători legat de această excursie, fiind și prima dată când ieșeam din țară împreună. Număram săptămânile pâna la ziua zborului, apoi zilele și în final orele. Mă rog, ultimele ore ni le-a numărat alarma când am setat-o, pentru că am avut avionul la 6 jumate DIMINEAȚA, deci a trebuit să ne trezim la 4. Dimineața. Oră la care m-am culcat de mult mai multe ori decât m-am trezit. Mai ales că a fost sâmbăta.
Am vrut să avem toată ziua la dispoziție pentru a ne plimba și a vedea locuri, și de aceea ne-am luat bilete la primul avion dimineața, și ne-am întors cu unul destul de târziu, pentru a ne putea bucura de fiecare oră acolo. Și mulțumită diferenței de fus orar, zborul care a durat vreo trei ore și ceva ne-a luat cam o oră jumate. La 8 și ceva eram în Anglia, călcând pentru prima dată acel pămând al făgăduinței, ferindu-ne de mașini care merg pe partea greșită a drumului.
Un autocar (pentru care bineînțeles că aveam bilete luate din timp) ne-a dus din Stansted până în Londra, unde pe o vreme neînțeleasă de noi (am plecat de la 27°C și am ajuns la vreo 15 și ploaie), dar ce părea familiară locuitorilor (oameni îmbrăcați cu gecuțe subțiri, mergând prin ploaie cu documente în mână parcă neatinși de apă) ne-am întâlnit cu o prietenă și ne-am îndreptat spre cazare. Abia așteptam să ajungem pentru a ne odihni un pic, pentru că simțeam cum ni se închid ochii fără să facem ceva anume.
După un scurt timp de odihnă, am ieșit să ne plimbăm și să începem descoperirea Londrei. Deși știam că sâmbătă și duminică o să plouă, am decis să ne plimbăm pe jos, chiar dacă distanțele păreau mari, pentru că am vrut să vedem orașul așa cum este el, pe străzi. Așa am ajuns ca în prima zi să parcurgem (conform aplicațiilor din telefon) vreo 19,5 km. Și am reușit să vedem coada imensă de la Madame Tussauds, am vizitat Muzeul Britanic, London Eye și am și făcut o tură în roată, Big Ben-ul îmbrăcat în schele și câteva alte clădiri pe care le-am văzut doar din exterior.
După această primă zi destul de plină a urmat o bine meritată odihnă. Chiar aveam nevoie de ea, cu atât mai mult cu cât duminică se anunța o zi cel puțin la fel de plină. Și chiar așa a fost, adunând în total vreo 20,5 km. Prima parte a zilei am rezervat-o pentru Madame Tussauds (și am sperat că dimineața nu este așa coadă la intrare, dar ne-am înșelat). Am sperat de asemenea că ne vom descurca prin ploaie, dar aceasta ne-a dovedit și după ce am vizitat muzeul figurinelor de ceară am luat un Uber spre cazare pentru a ne schimba și a ne încălzi. Ciudată senzație să stai pe scaunul șoferului, dar să nu ai un volan în față și ăla de fapt să nu fie scaunul șoferului.
Se anunța o după-amiază însorită, așa că ne-am mai odihnit puțin până a încetat ploaia și am așteptat razele de soare care într-adevar și-au facut apariția. Ne-am îndreptat apoi spre Palatul Buckingham pentru a merge pe urmele Reginei (din păcate nu ne-au permis să facem poze în interior). Ne-am mai plimbat apoi puțin prin zonă, am văzut din exterior Westminster Abbey și am încercat să ajungem până la Tower Bridge, dar nu ne-au mai ajutat picioarele (și lumina începea să dispară), așa că ne-am întors spre cazare pentru alte câteva ore de somn necesare.
Luni am avut noroc de vreme bună întreaga zi, așa că am profitat de ea relaxându-ne un pic prin parcuri, unde am fost surprinși să vedem cât de domesticite sunt animalele sălbatice. Anca a reușit să hrănească o veveriță din mână, iar mai apoi amândoi am fost asaltați de porumbei și papagali care ne mâncau din palmă. Am văzut de asemenea un soi de SuperMan al papagalilor, un SuperBird aș putea spune, care a zburat din palma mea cu o bucată de măr cam cât el de mare. Iar pe lângă lacurile din Hyde Park am realizat că gălăgia produsă de pescăruși, rațe sau lebede poate fi chiar relaxantă dacă și tu ai starea necesară să le asculți.
Apoi am mâncat cea mai bună mâncare pe care am gasit-o în Londra, la un restaurant italienesc (Da Mario - chiar îl recomand dacă ajungeți prin zonă) și ne-am odihnit puțin, pentru ca mai apoi să ne continuăm călătoria culturală cu vizita Muzeului de Știință și a Muzeului de Istorie Naturală. Aș zice că sunt similare cu Muzeul Tehnic D. Leonida și Muzeul Antipa din București, dar la un alt nivel. O suprafață mult mai mare alocată exponatelor, mult mai multe exponate împărțite pe diferite zone și o mai bună atenție acordată detaliilor.
Nu ne-am lăsat nici în această zi mai prejos cu distanța parcursă pe jos, mai ales că ne-am bucurat de un soare care ne-a încălzit destul de bine. Am ajuns la cazare după mai mult de 21 km merși și ne-am băgat direct la somn pentru că mai urma o zi. Pentru marți nu am avut nimic planificat pentru că la 14:30 aveam autobuzul de întoarcere spre aeroport, așa că am mai străbătut puțin străzile din jurul casei în care am fost cazați. Am stat destul de aproape de gara King's Cross, așa că ne-am dus să vedem vestitul peron 9 3/4 de unde a plecat micuțul Harry Potter în aventura sa vrăjitorească, și bine plasatul magazin de suveniruri în care Anca, mare fană a personajului se simțea ca un copil. Fiind foarte multă lume care aștepta să facă poză, noi doar am prins un cadru din lateral și am plecat mai departe.
Ne-am mai plimbat un pic prin zonă apoi, am luat masa de prânz și ne-am întors la cazare să ne adunăm lucrurile pentru a încheia această excursie. Apropo de masă, mâncarea nu mi s-a părut cea mai fericită în Londra. Poate nici nu am căutat noi îndeajuns de bine. Totuși, dacă ajungeți prin zonă, recomand restaurantele Eat. și Pret a Manger. Nu au mâncare gătită, ci sandvișuri (similar cu One Minute), dar pe noi ne-au făcut fericiți de fiecare dată când ne era foame și frig, pentru că au de asemenea și cafele sau ceaiuri destul de bune.
Ca o concluzie, a fost o excursie care chiar mi-a plăcut foarte mult, pentru că am putut descoperi o cultură nouă și câteva locuri foarte interesante. Luasem acum ceva timp în calcul mutarea în Londra pentru o viață nouă, dar m-am convins odată cu această excursie (subliniez faptul că e doar părere personală) că Londra este un oraș fain de vizitat, dar nu unul primitor în care să locuiești. Vremea și faptul că în timpul săptămânii străzile arată ca pasajul de la Unirii în oră de vârf (oameni mulți, ca niște turme, toți grăbiți și triști) sunt principalele motive.
Ție cum ți s-a părut Londra, în cazul în care ai vizitat-o? Lasă un comentariu în care să povestești experiența ta, sau recomandă-mi un oraș sau o țară care ție ți-a plăcut, pentru că am de gând să repet o excursie de genul în viitorul apropiat. Și ca să fac o incheiere ca mai marii vloggeri din ziua de azi, dă-mi un like pe Facebook sau un follow pe Instagram ca să vezi când postez articol nou sau ca să vezi imagini de pe unde mai ajung sau chestii de la mine.
Am fost foarte nerăbdători legat de această excursie, fiind și prima dată când ieșeam din țară împreună. Număram săptămânile pâna la ziua zborului, apoi zilele și în final orele. Mă rog, ultimele ore ni le-a numărat alarma când am setat-o, pentru că am avut avionul la 6 jumate DIMINEAȚA, deci a trebuit să ne trezim la 4. Dimineața. Oră la care m-am culcat de mult mai multe ori decât m-am trezit. Mai ales că a fost sâmbăta.
Am vrut să avem toată ziua la dispoziție pentru a ne plimba și a vedea locuri, și de aceea ne-am luat bilete la primul avion dimineața, și ne-am întors cu unul destul de târziu, pentru a ne putea bucura de fiecare oră acolo. Și mulțumită diferenței de fus orar, zborul care a durat vreo trei ore și ceva ne-a luat cam o oră jumate. La 8 și ceva eram în Anglia, călcând pentru prima dată acel pămând al făgăduinței, ferindu-ne de mașini care merg pe partea greșită a drumului.
Un autocar (pentru care bineînțeles că aveam bilete luate din timp) ne-a dus din Stansted până în Londra, unde pe o vreme neînțeleasă de noi (am plecat de la 27°C și am ajuns la vreo 15 și ploaie), dar ce părea familiară locuitorilor (oameni îmbrăcați cu gecuțe subțiri, mergând prin ploaie cu documente în mână parcă neatinși de apă) ne-am întâlnit cu o prietenă și ne-am îndreptat spre cazare. Abia așteptam să ajungem pentru a ne odihni un pic, pentru că simțeam cum ni se închid ochii fără să facem ceva anume.
După un scurt timp de odihnă, am ieșit să ne plimbăm și să începem descoperirea Londrei. Deși știam că sâmbătă și duminică o să plouă, am decis să ne plimbăm pe jos, chiar dacă distanțele păreau mari, pentru că am vrut să vedem orașul așa cum este el, pe străzi. Așa am ajuns ca în prima zi să parcurgem (conform aplicațiilor din telefon) vreo 19,5 km. Și am reușit să vedem coada imensă de la Madame Tussauds, am vizitat Muzeul Britanic, London Eye și am și făcut o tură în roată, Big Ben-ul îmbrăcat în schele și câteva alte clădiri pe care le-am văzut doar din exterior.
După această primă zi destul de plină a urmat o bine meritată odihnă. Chiar aveam nevoie de ea, cu atât mai mult cu cât duminică se anunța o zi cel puțin la fel de plină. Și chiar așa a fost, adunând în total vreo 20,5 km. Prima parte a zilei am rezervat-o pentru Madame Tussauds (și am sperat că dimineața nu este așa coadă la intrare, dar ne-am înșelat). Am sperat de asemenea că ne vom descurca prin ploaie, dar aceasta ne-a dovedit și după ce am vizitat muzeul figurinelor de ceară am luat un Uber spre cazare pentru a ne schimba și a ne încălzi. Ciudată senzație să stai pe scaunul șoferului, dar să nu ai un volan în față și ăla de fapt să nu fie scaunul șoferului.
Se anunța o după-amiază însorită, așa că ne-am mai odihnit puțin până a încetat ploaia și am așteptat razele de soare care într-adevar și-au facut apariția. Ne-am îndreptat apoi spre Palatul Buckingham pentru a merge pe urmele Reginei (din păcate nu ne-au permis să facem poze în interior). Ne-am mai plimbat apoi puțin prin zonă, am văzut din exterior Westminster Abbey și am încercat să ajungem până la Tower Bridge, dar nu ne-au mai ajutat picioarele (și lumina începea să dispară), așa că ne-am întors spre cazare pentru alte câteva ore de somn necesare.
Luni am avut noroc de vreme bună întreaga zi, așa că am profitat de ea relaxându-ne un pic prin parcuri, unde am fost surprinși să vedem cât de domesticite sunt animalele sălbatice. Anca a reușit să hrănească o veveriță din mână, iar mai apoi amândoi am fost asaltați de porumbei și papagali care ne mâncau din palmă. Am văzut de asemenea un soi de SuperMan al papagalilor, un SuperBird aș putea spune, care a zburat din palma mea cu o bucată de măr cam cât el de mare. Iar pe lângă lacurile din Hyde Park am realizat că gălăgia produsă de pescăruși, rațe sau lebede poate fi chiar relaxantă dacă și tu ai starea necesară să le asculți.
Apoi am mâncat cea mai bună mâncare pe care am gasit-o în Londra, la un restaurant italienesc (Da Mario - chiar îl recomand dacă ajungeți prin zonă) și ne-am odihnit puțin, pentru ca mai apoi să ne continuăm călătoria culturală cu vizita Muzeului de Știință și a Muzeului de Istorie Naturală. Aș zice că sunt similare cu Muzeul Tehnic D. Leonida și Muzeul Antipa din București, dar la un alt nivel. O suprafață mult mai mare alocată exponatelor, mult mai multe exponate împărțite pe diferite zone și o mai bună atenție acordată detaliilor.
Nu ne-am lăsat nici în această zi mai prejos cu distanța parcursă pe jos, mai ales că ne-am bucurat de un soare care ne-a încălzit destul de bine. Am ajuns la cazare după mai mult de 21 km merși și ne-am băgat direct la somn pentru că mai urma o zi. Pentru marți nu am avut nimic planificat pentru că la 14:30 aveam autobuzul de întoarcere spre aeroport, așa că am mai străbătut puțin străzile din jurul casei în care am fost cazați. Am stat destul de aproape de gara King's Cross, așa că ne-am dus să vedem vestitul peron 9 3/4 de unde a plecat micuțul Harry Potter în aventura sa vrăjitorească, și bine plasatul magazin de suveniruri în care Anca, mare fană a personajului se simțea ca un copil. Fiind foarte multă lume care aștepta să facă poză, noi doar am prins un cadru din lateral și am plecat mai departe.
Ne-am mai plimbat un pic prin zonă apoi, am luat masa de prânz și ne-am întors la cazare să ne adunăm lucrurile pentru a încheia această excursie. Apropo de masă, mâncarea nu mi s-a părut cea mai fericită în Londra. Poate nici nu am căutat noi îndeajuns de bine. Totuși, dacă ajungeți prin zonă, recomand restaurantele Eat. și Pret a Manger. Nu au mâncare gătită, ci sandvișuri (similar cu One Minute), dar pe noi ne-au făcut fericiți de fiecare dată când ne era foame și frig, pentru că au de asemenea și cafele sau ceaiuri destul de bune.
Ca o concluzie, a fost o excursie care chiar mi-a plăcut foarte mult, pentru că am putut descoperi o cultură nouă și câteva locuri foarte interesante. Luasem acum ceva timp în calcul mutarea în Londra pentru o viață nouă, dar m-am convins odată cu această excursie (subliniez faptul că e doar părere personală) că Londra este un oraș fain de vizitat, dar nu unul primitor în care să locuiești. Vremea și faptul că în timpul săptămânii străzile arată ca pasajul de la Unirii în oră de vârf (oameni mulți, ca niște turme, toți grăbiți și triști) sunt principalele motive.
Ție cum ți s-a părut Londra, în cazul în care ai vizitat-o? Lasă un comentariu în care să povestești experiența ta, sau recomandă-mi un oraș sau o țară care ție ți-a plăcut, pentru că am de gând să repet o excursie de genul în viitorul apropiat. Și ca să fac o incheiere ca mai marii vloggeri din ziua de azi, dă-mi un like pe Facebook sau un follow pe Instagram ca să vezi când postez articol nou sau ca să vezi imagini de pe unde mai ajung sau chestii de la mine.
Mersi că m-ai citit și te mai aștept,
Sebi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasă-mi părerea ta