Am făcut bradul de Crăciun 😱😁

... la modul serios - l-am construit noi!

    Salooot! Ce mai faci, cum mai ești? Cum merg pregătirile pentru sărbătorile de iarnă? Asta în cazul în care te-ai apucat de ele. Mereu m-am întrebat (și știu că nu doar eu) când e socially acceptable să împodobești bradul de Crăciun. Unii zic că 6 Decembrie, de Sf. Nicolae, e data perfectă. Alții zic că ar trebui făcut chiar în Ajunul  Crăciunului. Scrie-mi într-un comentariu mai jos când îl faci tu de obicei.

    Noi (eu și Anca) nu cred că îl facem după vreo regulă scrisă. Am observat că în ultimii ani, cam pe la mijlocul lui Decembrie (10-15), ne trezim într-o dimineață motivați să îl facem. Acea zi ajunge să fie ziua în care se întamplă toată magia. Împodobim și bradul, decorăm și apartamentul. Cred că dacă nu am face-o în ziua respectivă, nu am putea să o facem până nu ar veni din nou o dimineață în care ne-am trezi motivați 😂.

    După ce ai și o pisică pe post de coleg de apartament, toată chestia asta cu împodobitul presupune și mai multă muncă. Totul trebuie organizat în așa fel încât să fie cât mai greu de distrus. Sau măcar să fie cât mai puțin accesibil. De fapt, nici nu este doar despre împodobit. Este despre orice apare nou în interior. Orice, care pare oricât de puțin că instigă la joacă, este în pericol. Îmi zic singur că ne ajută să ne dezvoltăm creativitatea. 

    Soluția Crăciunului de anul trecut a fost o creangă de brad și o viziune. Ne-a ieșit, deși nu în totalitate similar viziunii noastre, un ornament 2D pe care l-am agățat de perete la o înălțime considerabilă. Deși instiga la joacă prin toți porii, era aproape inaccesibil. 

Nu a fost cel mai grozav, dar și-a făcut treaba

    Anul acesta încă nu ne hotărâserăm ce anume vom împodobi sau cum o vom face, când Anca a văzut într-un story pe Instagram un ornament construit din lemn. Micul meșteșugar, nedescoperit până atunci, din interiorul meu a fost instant entuziasmat de idee, așa că împreună am decis să încercăm să îl facem.

    Ideea era simplă: un zig-zag din scândură - nu prea lată, nu prea groasă - în formă de triunghi isoscel ascuțit.. super ascuțit, care este mai mult sau mai puțin forma unui brad. Pe lângă triunghiul ăsta, mai trebuia și ceva la bază, pe post de suport, ca să stea în picioare. 

    Ne-am făcut o mică schemă pe o foaie, și câteva calcule pentru a ne da seama care sunt materialele de care avem nevoie și în ce cantități. Nu am vrut să fie prea mare de înălțime - un metru și un pic părea suficient. În urma calculelor ne-a reieșit că în jur de șase metrii de scândură sunt suficienți atât pentru brad, cât și pentru suport. Pe lângă asta, ne mai trebuiau un fierastrau, o bormașină, holșuruburi și șmirghel pentru șlefuit. Practic tot, în afară de voință.

     După ce ne-am cumpărat toate cele trebuincioase, ne-am întors acasă și ne-am apucat de treabă. Am transformat o parte din apartament în atelier improvizat, unde am început să măsurăm și să tăiem lemnul. Partea de șlefuire am făcut-o afară, pentru că se făcea prea mult praf. Pe măsură ce făceam bucățile și le îmbinam, începea să arate din ce în ce mai bine. 

Anca făcând măsurători

Eu pregătindu-mă să înșurubez

    După vreo trei zile de muncă, în care am lucrat la el câte două - trei ore, am reușit să îl punem în picioare și nu ne-a mai rămas decât să îl și ornăm puțin. Câteva luminițe slabe și câteva ornamente din lemn vopsit i-au completat imaginea fără sa iasă prea tare în evidență, dar ajutându-l totuși să emane o energie de Crăciun.

Scândurile începeau să prindă formă de brad

Făceam semne ca să știu unde să tai

    Pe lângă entuziasmul cu care l-am făcut și existența lui ca ceva construit manual de noi, mi se pare fain că este și rezistent la pisică. Pe măsura ce l-am construit, Masha a fost foarte intrigată de activitatea noastră și evident a vrut să fie parte din echipa constructoare. Dar odată finalizat și așezat la locul lui, nu a fost ceva ce a simțit nevoia să escaladeze, atace sau dărâme. Cred că am cumpărat-o ușor și prin faptul că i-am așezat păturica în spatele lui, și se simte ascunsă atunci când doarme acolo.

Masha crezând că e total ascunsă

    Dacă ai un animal pe post de coleg de casă, tu ce metode ai găsit pentru a îl face să nu considere că orice lucru care atarnă, stă în picioare sau e nou, instigă la joacă? 

Atât de la mine pentru acum.
Nu știu dacă o să mai scriu ceva pâna anul viitor,
așa ca îți urez de pe acum Sarbatori Fericite!
Sebee

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Șase-șapte luni mai târziu

Cinci zile, patru nopți, trei paturi, două Airbnb-uri, o mie de kilometrii

Despre pasiuni și colecții